Bergodi și Hala

E nevoie de Bergodi. La Iași, la Steaua, oriunde. E nevoie de Bergodi mai ales acum, într-un moment în care fotbalul îl răpește pe Halagian de lângă nepoți și-l reactivează pe centurionul veteran, bineînțeles la Bistrița. Poate să-și lungească oricât fața a indignare noua generație de antrenori, va mai curge multă apă pe Argeș la vale până să se apropie de palmaresul armeanului. La bășcălie, noul val de tehnicieni ar lua toate trofeele continentale. La fotbal însă își face zece cruci dacă trece de ultimul tur preliminar.

Mai ales acum e nevoie de Bergodi. În dialogul cu Andrei Nourescu, găzduit de Sport.ro, Bergodi parcă vorbea din cărți. Educația sacrificiului, potențialul nevalorificat din fiecare jucător, devotamentul grupului. Nicio undă de gomă însă, nu vorbea pe nas, nu lăsa senzația că tocmai se prăbușise peste el o întreagă bibliotecă fotbalistică, nu dădea lecții. Nu era nimic forțat, era firesc, pătimaș doar când încerca o acoladă spre cultura fotbalistică din care provine, la care se închină nu doar Cornel Dinu. Nicio vorbă cu subînțeles, nicio ironie pe marginea patimilor trecutului. Câte săgeți ar mai fi țâșnit de pe buzele unui autohton la adresa lui Paszkany sau Copos, toate în cheia „ce bine-mi pare că ai luat țeapă!” E plină presa de lături după fiecare despărțire. Alt motiv pentru care era nevoie de Bergodi.